Frunză verde
Lemn uscat
De amnar nescăpărat
Primăvara a îmbrăcat
Broderia gerului
Prinsă-n coama mărului
La ‘nțărcatul mielului

Floare albă de cireș
Alb curat ce nu dă greș
Dar se tânguie și moare
Sub zăpada care-l doare
Și nu-l doare de durut
Îl doare că a tăcut,
A stins ochii…Neștiut
Gerul a cusut în zori
Veșminte de sărbători
Pe umerii florilor
La ’nțărcatul mieilor…

Ningeți trist cireșilor...