n-am înțeles niciodată
absurda inventare a ceasului
înlocuire cu pretenții deice
a luminii

deodată
ne vedeam la 7 și 15
nu la apusul romantic de soare

timpul e doar
expresia imanentă a morții
care capătă dureros de brusc
un chip

îmi port moartea
la încheietura mâinii stângi
la drepta mea ar fi chiar o ironie
ea are forma perfectă
a cercului
nimic nu iese nimic nu pătrunde
ea are trei coase
ascuțite

"nu te supăra îmi poți spune te rog
cât e ceasul"
"șapte și un sfert
aproximativ
să-ți fie țărâna ușoară"