Ea vine spre mine
prin gandul meu,
frumoasa ca un fluture
imi inunda corola viselor
ma atinge adeseori cu aripile;
in general doar vantul ma mangaie
prietenos pe umar
ca sa-mi spuna
prietene, femeia e asemeni mie
o clipa de efemer.




Ea pleaca din mine
asemeni toamnelor.
Ma lasa pustiit de primaveri,
de verile toride;
ii simt rasuflarea rece pe umeri.
Cand pleaca,
ea, ma lasa invaluit in iarna.



Atunci eu alerg descult printre ganduri
pe carari batatorite
talpile mele simt atingerea imaculata a viselor calcate in picioare

Si totusi Ea
e singura care m-a invatat ca viata fara durere
este doar o simpla pierdere de timp.