rămâi peste zi
descântecul meu legănat ca un coș de merinde
în brațe
să taci la masa mea rămâi
să dormi pe perna mea și toate
cuminte la locul lor odihnind

tu știi să pleci
despicând iute secunda
singura podoabă la gleznele mele
și toate odată cu tine

în urmă grădinile se ridică la ceruri
rămân fără umbră și fără poveri
doar niște cuiburi de aer pe umeri
nu-mi amintesc despre locul acesta despre ziua de ieri
pe pământ nici un semn aproape departe
doar celălalt mal
desprins ca o mânecă de zeu adormit
la ospețe.