Stârnește-ți fulgii de rugină
și fii o ploaie, peste mine
căzând, să uiți de suspine.
O ploaie trecătoare doar
și de la sine o să vina,
acea umbră ce îți apasă
un umăr gol, înlăcrimat
de gânduri ce-au urmat,
ruine de lumină.