Îmi place atât, când dezgustat
De carnea-mi, prea fierbinte
Te blestemi în van.

Îmi place atât, când roșii
Þi-s ochii de la prea mult plâns,
Doar minciuna ți-e sfetnic.

Îmi place atât, mâna-ti albită
Încleștată, spasmodic pe gâtul meu
Nu ma poți atinge însă.

Atât îmi place, neputința ta
Atroce chinul și flacăra putrezită
Unica legatură, iubite.

Îmi place, rece trupul tău
Þintuit pe roată, neputința ta arsă în
Nouă cozi cu capăt de-argint.