Ti-as prinde primavara-n par si cu o alta mana ti-as desena pe chip un drum fara sfarsit
Care sa-ti aduca aminte ca noi migram spre iubirea topita-n infinit
Cum frunzele se petrec pe drum, dispar usor in noapte,
Asa de repede trece si timpul de ACUM...cand te astept timid la o rascruce de soapte.

Vorbele se zbat intr-o inconstienta sedativa si cugetul domol incepe sa apara
Ranile ce-mi brazda sufletul imi spun sa nu te murdaresc cu o catalogare banala.

Acum cand totul se etichteaza si devine aprozar
Cand nimic din tot ce-i fara de margini devine doar obisnuit, banal
Cand inexplicabilul are o prea logica demonstratie
Cand iubirea e doar o adolescentina tentatie
Cand sentimenele sunt produse de milioane de celule care mor intr-una
Cand tot ce e iubire se scalda in acelasi noroi cu betia si minciuna
Cand „te doresc” se-infige adanc in carnea ta fara sa-mi pese
Cand uit ca-n fata mea esti tu, nu o imagine menita sa cedeze
Cand ce-i animalic se manifesta fara ca sa stie o clipa
Ca in fata sa e doar un copil ce spre mine mana-si ridica
Iar ochii sai mari afectiune acum imi cer
Iar inima ranita imi spune:”Fi sincer!”
Acum cand adevarul si minciuna ma disputa
Si nu pot spune de iubirea-i prea divina sau o profana prefacută
Si toate ies ca un vulcan ce-arunca doar cenusă
Menit s-acopere trecutul cu-n văl frumos cum face o fetita c-o papusă
Acum ajung sa ma intreb cine sunt Eu?
Si poate fiindca doare sa-mi amintesc de Dumnezeu.
Sa-mi amintesc ca-n intunericul ce ma –nconjoară
Exista o raza de lumina ce ma-nsotea si-ntaia oară
Cand venit parca din alte lumi straine
Te-am cunoscut femeie doar pe tine
Cand tu mi-ai fost si eu ti-am fost ...fara cuvinte
Cand mintea nu ne-acoperea cu atatea asteptari si juraminte
Cand tot ce-aveam ca sa ne spunem ni se citea intr-un suras
Cand ne priveam in ochi citindu-ne ce altadata am ascuns
Cand o problema de era, o sesizam intr-o lacrima sau in vibratia din glas
Si un sarut plin de candoare ne vindeca si treceam de impas.
Oare am uitat cine am fost?
Oare tot ce am trait a trecut fara de rost?
N-am invatat nimic din cum e sa fi copil?
De ce atunci cand suntem mari uitam ce e important si facem lucruri fara rost?