O, până când?...

De-atîta vreme-auzi și tu chemarea
Spre ceruri, spre lumină și spre rai,
Și tot n-asculți, nici plînsul, nici cîntarea
Și nu-ți îndrepți nici gîndul, nici cărarea:
O, pînă cînd, o, pînă cînd mai stai?
Văzut-ai și tu lucrurile care
Pe alții mulți i-a-ntors din calea rea,
Dar tu mereu rămîi în nepăsare,
În cea mai rea, în cea mai tristă stare.
O, pînă cînd, o, pînă cînd așa?
O, tu cunoști că moartea nu-i departe,
Că mergi spre focul iadului dintîi,
Și totuși tu rămîi pe căi deșarte,
Rămîi în foc, în chin, în plîns și-n moarte!
O, pînă cînd, o, pînă cînd rămîi?
Tu știi și de la tine ce așteaptă
De-atîta vreme și astăzi Dumnezeu!
Cunoști chemarea sfîntă și-nțeleaptă,
Cunoști și calea rea și calea dreaptă:
O, pînă cînd, o, pînă cînd în rău?
A mai trecut un an din scurta-ți viață
Și-acesta-i poate ultimul ce-l ai.
O, smulge-te din neagra nopții ceață,
O, rupe-ți vălul negru de pe față:
O, pînă cînd, o, pînă cînd mai stai?
Curînd solia morții-o să te cheme
Răsplata cea de veci ca să ți-o iei.
E vremea hotărîrilor supreme,
E azi a mîntuirii tale vreme!
O, pînă cînd, o, pînă cînd nu vrei?...

Traian Dorz