avataruri ale unui bob de orez
bocet surd la margini de ape
calde și verzi
dans de tulpini mlădioase
emanând miros de lut-
farmecul râului galben

goblenul bunicii
hărăzit să îmbrace albul pereților goi
îmi amintește de
taina bobului meu de orez
jinduit de mulți

la marginea gândului palid
miroase a lotuși
nervos scutur un capăt al vișinului
opărindu-i scutecele cu lacrimi
păstrate până atunci cu sfințenie

ritmul bătăilor surde
scutură haina ochilor verzi
șuierând
tăcerea bobului meu de orez
ținut cu grijă la piept

urc lespedea rece pe vârfuri de piatră
valsând din nou
zămislirea