Întoarcerea la vatră


Mă întorc acasă, așteptat
de mormintele și de iubirile
moșilor mei.


casa albă îmi pare mai mică,
mă privește, iar eu îi mîngîi
fruntea încrețită.


mirarea face mult
pentru memorie.


ulițele satului care urcă
și oameni noi care coboară
îmi aduc aminte de stelele copilăriei.


un copil negîndit se apropie,
mă trage de haină,
venind către masa rotundă:
– mă, îmi pare mie
că tu te-ai rătăcit.
– du-te, copile, du-te și găsește-ți mama,
bea-ți laptele din revelația
unui pămînt cunoscut...