SÃRAC

Săracul din mine...
Mă strânge de limbă
Și-mi toarnă în minte
Gânduri ce-ncep să se-aprindă...

Descos o carte și-mi țes o haină
Cu care-ncerc să-mbrac un gând...
Ce-a obosit să fie taină...

Trec mii de foi ca să-l cuprind
Și să-l agăț de mână
Iar el tot crește și-mi vorbește:

Nu vreau cravata să mă strângă...
Și să mă duci de mână...
Vreau pieptul dezvelit să-mi fie
Și cei vor, -- de el să se apuce...

9februarie,2002.Ch.