Privesc prin geamul usor aburit
la umbrele revarsate dinspre cer
si-mi imaginez ca linistea nu vine
din strigatul disperat al luminii inexistente...

Imi lipesc fruntea de geamul rece
si privesc cum ninge... Imi imaginez
ca fulgii de nea sunt fulgii unui inger ce moare
si ca lacrima mea nu va seca printre genele-nchise...

Ascult cantecul sinistru al picaturilor de regrete
si-mi imaginez ca sufletul meu zboara
spre o lume mai buna, unde sunetele sunt culori vii
imbracate in speranta si voluptate...

Imi impletesc degetele cu bataile disperate ale inimii
si-mi imaginez ca pot cuprinde toate pauzele strivite
de iluzii desarte si dorinte spulberate....

Ma aplec spre mirosul fin al pielii asprite
de secundele sfidatoare ale timpului inghetat
si-mi imaginez ca sangele fierbinte
se revarsa prin porii indurerati ai sufletului meu...

Ma asez pe o lacrima tarzie
si-mi imaginez ca esti aici, printre umbre si visare,
ca toate iluziile mi le alungi cu un zambet,
ca transformi universul fiintei mele dintr-o lacrima prelinsa pe obraz intr-o picatura de otrava dulce....

Dar deschid larg ochii si realizez ce singura sunt
si ma alatur ingerilor morti
cu inima mea si cu dragostea pustie din ea...