Tăcerea de marmură-nalță palate,
Zadarnice clipe cu forme de fum.
Ușile scârțâie, ferestrele-s sparte
Suntem micii prinți ai marelui drum.

O lume de vise, iluzii în lanț,
Ne ține-nghețată făptura.
Complici cu mirajul, patetici amanți
Ai nopții ce-nghite iubirea și ura.

Neobosit omul își țese
A vieții pânză efemeră,
Sperând că la sfârșit îi iese
Cea mai veridică himeră.