" Am strâns în pumni bucăți de natură
Și m-am clătit la ochi cu soare;
Am băut ploaia direct din cer
Și-am dormit sub coroana unui copac frumos.
Noaptea am ascultat ființe invizibile,
Și-am plecat cu vântul la plimbare.
Ici și colo m-am oprit să-mi satur simțurile,
Să văd nevăzutul, s-aud neauzitul,
Mai viu ca niciodată
Și-atât de împăcat!
ÃŽntins pe pietrele calde,
Cu tălpile arse de drum îmbăiate în râu,
Mângâind iarba cu palmele crăpate,
Am șezut în așteptare.
Am simțit pacea ca un val răcoros
Și nimic să mă tulbure.
Mai apoi...
Am murit. "

EtienneNoir, 4 Octombrie 2006