carnea noastră, o reacție de moment a
pământului de a-și stoarce coșurile
în care a copt viața.

bătrâna din fața cantinei este
o floare uscată ce nu a făcut semințe.

suntem aruncați atât de sus că uităm
de unde și de cine și cum.

dăm cu capul de cer ca de oglinzi.

pentru prima dată ne vedem
numai noi,
chibrite așteptând scăpăriciul

vom naște scântei durabile,
să ajungă bătrâne
și să rămână fierbinți.