Cel care vrea să afle cum zeul mă robește
Și cum mă strâmtorează cu dibăcia sa,
Cum își păstrează-onoarea, pierzând onoarea mea,
Cum cu săgeți de-otravă-n inimă-mi lovește,

cel de-a văzut vreodată cum, aspru, poruncește
Cu vrăji s-o legi de suflet pe ea, pe draga ta,
Să-și facă drum la mine - eu nu voi încerca
Să tăinuiesc obida ce, dulce, îmi priește.

El va vedea atuncea cum sufletul trufaÈ™
Neputincios e-n fața-nfocatului arcaș,
Puterea cărui este în armele privirii,

Și ode de ce-i cântu el va afla răspuns
La cel ce cu săgeata-i vrăjită m-a străpuns,
În sânge picurându-mi otrăvile iubirii.