Cutremur, liniște și pace
Așa era, în cărți,odinioară
Stihiile scluptate-n rafturi,
Așteaptă, libertate.

Deschide-ți cutezanța,
Și-apasă pe un raft,
Trăirea dintre versuri,
Și scutur-o de praf.

Lovește, călimara,
Cerneala se va scurge,
Și-apoi aduno-n grabă,
Căci sufletul va plânge.

Așează-te pe colțul,
De masă încărcată,
De-atâta suferință,
De dragoste curată.

Acolo este locul,
Unde te simți, pe tine,
Acolo este pana,
E plină de suspine.

Acolo este versul,
Ce foaia o așterne,
Acolo unde stresul,
Nu poate, a mai cerne.

Acolo e speranța,
Acolo-i începutul,
Acolo dimineața,
Te-așteaptă, iar trecutul.