fereastra asta, aici nu stă nimeni,
haide, umple-o cu mortar și cărămizi, astfel într-o zi
are să mă smulgă iar afară,
n-o să pot sta tot timpul ghemuit sub ea.

dar mircea a zis vai și lumea a zis vai am zis
vai, a zis de mult voiam să-ți împrumut ceainicul ăsta
să ți-l așezi pe cap când treci dintr-o încăpere în alta,
are să fie coiful tău strălucitor în bătaia nopții

și ia și bățul cu care predau eu spania la geografie
are să fie sulița ta glorioasă-
ridică-te și îți pornește împotrivă, îm-
plântă-ți până la sânge bocancii în
pântecul calului nostru de lemn
coboară-n granada căzii de baie, doboară
fluturele de pe lampă este monstrul ce ne pradă
soarele din toaletă-
în bucătărie e cordoba, s-au aciuat în ea șoarecii
îndoielii, răpune îndoiala, am trăit cu ei prea multă vreme
ca să mai știm cine pe cine vânează.

și-n hainele noastre noi nu sântem noi; ele singure
flutură disperate, haide,
repede-te înspre la mancha hainelor noastre
împlântă-ți sulița prin ele și scapă-le de noi,
ești singurul care-a trăit toată viața în
spania acestei încăperi,
numai tu știi cum să.