Pentru-a câta oară noapte,
Nicio zi în zori cu șoapte
Niciun clinchet plin de rouă
În vreo dimineață nouă
Niciun suflet pătimaș
Lâng-al meu cel puțin laș;
Numai o-nsetată mână
Pe-o cumpănă de fântână
Și dorința de spălare
De păcate ancestrale.
Pentru-a câta noapte oare.