Frică îmi este să plâng,
ochii o să-mi iasă
din grotele osului,
în lipsa lor
n-am să mai fiu
câinele tău însoțitor.

frică îmi este să te strig,
numele tău ar putea
să mi se usuce pe cerul gurii,
riscând să mă înec subit.


frică îmi este să te ating,
m-aș dizolva în sângele tău
ca o tabletă prin vena
unui diabetic incurabil.

atunci,
am să-ți scriu
pe ce nu mi-e frică;
pe frunze,
pe ziduri,
pe ceruri...