plutind undeva deasupra imaginației

moartea își ancorează o boală

în carnea mea, în sângele meu, în diviziunea celulei

eu trec dintr-o lume în alta

ca vâsla prin ape mânat de Charon

speranța mea e speranța

copil orfan al incertitudinii

aruncat la pubela acestei lumi

dogmatice

valurile se împotrivesc

purtând o parte din mine la maluri

voi fi sunetul mării

prin cochilii de scoici și de melci

firul de nisip și perla

ce o porți între sâni

între pământul apelor tale și cerul gurii tale

voi fi o bătaie de inimă

vom împărți timpul în veșnicii egale

vom trage o linie peste care vom trece iubind