maggie nu s-a jucat cu păpuși când era mică
are curtea plină de copaci pe care îi strânge în brațe până vomită
sunt prietenii ei care îi suportă depresiile

are un ochi de sticlă și lumea nu dă doi bani pe ea
mami de ce nu se joacă nici un copil cu mine
pentru că nu știe nimeni exact dacă exiști sau nu
eu nu am nici cea mai vagă idee // cine sau ce ești
te foloseam pe post de
covoraș pe care se dezmorțesc mâțele dimineața
cu cât te ia dracu’ mai repede…

maggie își ține jucăriile în ochiul de sticlă
un ursuleț de pluș și o bufniță șchioapă
care-și învârte capul ca o elice

are și ea nevoie de mângâieri
o mână de bărbat să o facă să tremure
să poată visa cu perna între coapse
trupuri șlefuite înfășurate în piele

dar nu o vrea nimeni e tunsă soldățește are sâni foarte mici
și-i lipsesc câțiva dinți din față
va sfârși într-un azil
fără să știe de unde vine și cine a adus-o acolo

înfășurată în cearșaf maggie bântuie prin casă
smulgând draperiile în pas de dans
își va face din ele o trenă imensă cum au doar prințesele
în mâna ei bricheta tresare și-i mângâie ciorapii lycra
maggie este excitată
se evaporă ca un tablou suprarealist

mami de ce nu vor copiii să se joace cu mine
pentru ca tu nu ești copil
nu ai fost niciodată