Visul izvorăște din ură
Cînd soarele cade peste brumă
Cînd apa luna înjură
Cînd stelele se spală cu lumină pură.
Cînd vîntul uită că zboară
Cînd ploaia umerii îți înfioară
Acolo unde iarba înverzește
Și la unicul ei plîns se trezește.
Cea din urmă dorintă
Ce absoarbe orice fiintă
Vrăjind-o cu a ei credintă
Obligînd-o să-i facă o cerintă.


CatalinaT.