Veți merge-ntr-a infernului tortură
voi, doamnă, cât și eu, fără-ndoială:
voi prin orgoliu, eu prin îndrăzneală
de a râvni divină creatură.

Și, fiindcă ochii mei nu vă plăcură
veți suferi. Eu voi cunoaște fală
și mulțumire stându-vă la poală:
un vesel într-o tristă-adunătură.

Cu voi în față iadul o să-mi pară
de mare preț... În miez o să-i apară
o insulă de Paradis. Durerea,
cât timp vă stau alături, n-o să poată
să mi-o stârnească diavolimea toată:
cel ce-mi va vrea un rău – să-mi ia vederea.

(Traducere C.D. Zeletin, Humanitas 2008)

Voi, donna, ed io per segni manifesti
andremo insieme a l’infernal tormento:
voi per orgoglio, io per troppo ardimento,
che vagheggiare osai cose celesti.

Ma perché gli occhi miei vi fur molesti,
voi più martiri avrete, io più contento,
ch’altra, che veder voi, gloria non sento;
tal, ch’un sol lieto fia fra tanti mesti.

Ch’essendo voi presente a gli occhi miei,
vedrò nel mezzo inferno un paradiso,
che’n pregio non minor che il cielo avrei.

E se dal vostro sol non son diviso,
non potran darmi pena i spirti rei:
chi mi vuol tormentar mi chiuda il viso.