Cu iluzii îmi construiesc castele
Cu visele îmi țes o poveste
Mă îmbăt cu speranțe în fiece zi
Respir aer de fericire
Mă afund în propria-mi credință.
Sunt doar un muritor
Voi cei care cunoașteți calea spre eternitate
Luați-mă cu voi!
Nu ocup mult loc
Doar cât un bob de iluzie
Cât o fărâmă de vis
Cât un crâmpei de speranță
Cât o clipă de fericire
Cât un pumn de credință…