Cântă-mi la urechea obosită
Dulci romanțe despre ursită.
Și-apoi ascultă-mi glasul stins
De multă tristețe-amară prins.

Cântă-mi cantece de dor
Despre flori ce niciodata nu mor.
Și apoi privește-mi ochii triști
Ce numai vad in zare, ca lunetiști.

Cântă-mi cântul dulce al iubirii
Fără momentul trist al despărțirii.
Și apoi pipăie-mi mâinile îmbătrânite
Ca niște unelte mult prea folosite.

Cântă-mi căntul tău de-amor
Plin de vorbe ce niciodata nu dor.
Iar apoi mangaie-mi sufletul umplut
De vorbe ce odată m-au durut.


Cânta-mi cântul tău iubit
Ce niciodată nu l-am auzit.