într-o zi mă voi trezi că ard de nerăbdare să te întâlnesc
și în jurul meu se va ridica un zid și un fum
greu ca o piatră de moară

apoi îmi voi lua inima în dinți
și o voi izbi de toți pereții
până se va transforma într o pată de sânge
mare cât Atlantida

poate așa voi reuși să te simt mai aproape

până atunci insă ne vedem doar acolo
unde oamenii stau îndesați ca sardelele
și liniștea e de invidiat