Din seninul desfrunzit al cerului
Fulguiau bijuterii,
Peste râul alb, de pietre mărunt șlefuite, din parc,
Peste băncile strâmbe și verzi, plutind în derivă.

În palmele desfăcute pe genunchii lipiti,
S-a furișat o broșă cu încrustații de Septembrie,
Arzând răsucită, boltind înroșită,
Numai bună de prins în piept,
La ceas târziu,
De ultimă seară de vară, din toamnă