Casa tăcerii(Cimitirul fără cruci)

Line punct linie punct linie linie punct punct....
ca-ntr-un leagăn perpetuu și nu,
ne hipnotizează și ne transferă semnale
despre oameni si inimile oamenilor,
despre zâmbetul pruncilor în somn,
despre cum s-a mutat tornada in Bărăgan!
despre cum a scuturat cutremurul
din oasele-i betege, casa și biserica…

linie punct linie punct,linie linie...
câtă risipă de semne
pentru comunicarea prin tăcere!
politica își fâlfâie toate literele,
in toate sectoarele ca pe niște aripi de corbi
vopsiți in alb si galben și portocaliu,
vopseaua roșie le picură de pe aripi
ca și cum ar fi sânge autohton,
...
se vorbește la grămada ca într-un târg de oale,
...
ce atâta comunicare pe tema ploilor de toamnă?

unde - și bagă politica fin coada!...
rațiunea trebuie sa stea la rând
și să nu ignore semnul Sfântului Andrei,
sa-si facă veacul ei de așteptare:
o căpiță de fân este înlocuită
tot cu o căpiță de fân!
e clipa de neatenție a destinului...

coioți flămânzi rânjesc din umbra pădurilor,
ei nu văd nici oameni, nici cruci,
ei văd doar carne și sânge,
ei pândesc cum vor zbura din țâțâni
ușile bisericilor, așteaptă în linie

să pună pentru totdeauna punct.

Copyright © 2009 Marinela Preoteasa