agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-18 | | Înscris în bibliotecă de Bot Eugen Iulian
Câteva versuri am să mai scriu, despre tine, draga mea,
înainte de-a ajunge om mare și bogat - ți-am promis, cu ocazia ultimului sărut, că am să cumpăr o mașină americană aerodinamică de treierat. Þi-aduci aminte de visul ăsta pe care-l creșteam împreună? Eu îl știu, de câte ori te văd sălbatică și mare, cu picioarele groase, cu ceva din ridicolul oamenilor blonzi, plină întotdeauna de impertinență tăcută și de mirare. Într-o zi când vei pleca din humă, ca nu știu care plantă sinucigașă, când vei ieși din pământul proprietar care urcă în tine victorios și umil, prin vinele tale, în plămânii tăi, în sărutul și ochii tăi, atunci vei fi probabil nevasta mea și te vei plimba, în sfârșit, în automobil. Atunci vom ara în devălmășie hectarele tale de certitudini - pământ gras, negru, pământ limpede și gustos - voi lăsa fleacurile astea rimate, ca să-ți fac plăcere, și voi încăleca tractorul cu sete și cu mai mult folos. Voi opri poate la nămiaz lângă vreo văgăună răcoroasă și în timp ce bestia de fier fumegând își va sorbi benzina din bidoane, mi-oi odihni elanul în poala ta, m-oi adăpa din pasiunea ta de 1000 de pogoane. Am să zvârl apoi în strofele negre din urma plugului, am să zvârl cu merticul sămânța cărților pe care nu le voi scrie niciodată, așteptând să plouă peste ele Dumnezeu-Latifundiarul urina lui gratuită și binecuvântată. Seara, în vatra caldă, cu buzele pline de mămăligă, nădușiți, vom face copii, ca să se împlinească Scriptura, vom face copii mari, proști și frumoși ca să ne anime și să ne păzească bătătura. Când l-oi dovedi pe Mărin Mierlanu cu vacile în cositură tu sari de mi-l scapă din mâini, ca să nu intru în pușcărie, tot așa când l-oi prinde pe boier că se uită prea lung la tine sau că îți dă târcoale prin vie. Până atunci am să mai scriu, despre tine, câteva versuri, până ce-oi cumpăra mașina de treierat scumpă și ciudată... Mă gândesc însă că, oricât ar fi de nefiresc și de rușinos - blestem de oraș - , eu, draga mea, n-am să te pot bate niciodată. * Libertatea de a trage cu pușca(1946)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate