Unde am rămas?
da…
ca merele vom fi
Ca merele ce nu se mai coc niciodată
și rămân ciudat

suspendate
între- un verde gălbui
ca privirea ta cand știi că mint
și da, eu mint mult
dar numai din joacă

înainte de-a fi prea târziu

spuneam eu

printre bucățile de magdalenă proaspătă

în timp ce nedumerirea ta

îmi mușca umărul