Am strivit un fluture,
Era noapte, era frig
Luna era pe cer, privea;
I-am frânt aripa;
Și-a alunecat în jos
Pe-o rază albă
A coborât din cer,
ÃŽn cercuri line
Iar vântul ii purta aripa moartă.

A coborât în praf,
S-a stins în pulberi de pământ,
Într-un mormânt și în culoare;
A mai rămas doar frumusețea-i calmă
Și au căzut din cer
Frunze de toamnă.