stiu! ar trebui!
îmi repet în gând de atâta timp
încât mi-a ragusit lobul parietal.



îmi sintezizez zilnic
esenta doar
sa scap de propria-mi voce
obositoare ce îmi spune
ca....

ar trebui!


dar vezi, infamă voce interioara,
ca nu totul se rezuma
la ceea ce vrei tu!


nu te juca cu sentimentele mele,
mai subtiri decât ultrasunetele
caci în final,
nu ai putea decât sa le rupi!



si, da! ar trebui.
O stiu, dar nu ma alerga...
lasa-ma doar putin
sa ma obisnuiesc cu ideea...



..doar putin!