Cu fiecare cuvânt încerc o căutare de sunete
ca o muzică-n surdină-n odăile timpului
aștept să aud pașii cu care măsori adevărul
când urci scările în casa sfințită de duhuri.

Nemurirea se plimbă prin trupul tău de magnolie
cu trasura pe drumurile nopții cu lună,
vor veni diminețile cu înrourări limpezi
vom rămâne aici pe marginea zilei
să ruinăm tăcerile frumoaselor femei
într-o cascadă de zâmbete pe umerii goi.

Apoi vor sosi păsările primăverilor trecute
înfloresc arborii de sticlă din oglinzile pădurii
totul e mai verde, mai dezinvolt, mai pur
florile de beatitudine se deschid la soare
în tărâmul acesta zgomotos
unde se sărbătorește învierea-n lumină
cu cântece nespuse-n vreo limbă.