trebuie să avem grijă vin oameni spre noi
oameni fragili cu torțe aprinse în mâinile moi și ochii de noapte scânteietori
nu le apără nimeni somnul nimeni nu le deschide gura
nimeni nu îi hrănește cu zile arămii sau anotimpuri de purpură

spumegă luna fantasme pe cerul orașului negru
soarele tace ascuns în pământuri legat de întuneric cu lanțuri grele de fier
semne prevestitoare cenușă noroaie cartiere de fum și de ceață

vin oameni spre noi
obosiți deshămați plini de ură de frig și de foame
sufletul lor a fost cântărit și drămuit cu grijă
nici prea mult nici prea puțin doar cât să le ajungă
pentru încă un drum în căutarea luminii
niciodată la fel niciodată destul niciodată la capăt

un hohot de râs traversează orașul
e hohotul lor

v-am mai spus
evacuați gările spitalele cimitirele și abatoarele
apoi mai vorbim