Cenusiu de siberii ascunse,
geamat clar de vant dezgolit,
scartait dur de osii neunse
si un drum, serpuind obosit.

Noi zapezi rascolind nemurirea,
intr-un un mar, de un rosu aprins,
incalzesc intr-un pumn azi, iubirea,
si zambesc, findca iarasi a nins...

Si refuz sa inghet inc-o data,
si mai stiu ca acum mi-esti soroc,
hai, iubite, arunca-ti durerea,
o sa pun niste lemne pe foc...

In povesti despre luna, amare,
si in fabule dulci ma cuprinzi,
lacrimi sunt, insa astazi mai rare,
mana alba in palma-ti imi prinzi...

Lasa iarna sa chiuie muta,
lasa cainii sa latre in van,
sunt aici si-n pahar nu cucuta,
ci vin dulce pastrez, de mai an...


braila, 19.01.2010