ieșiți afară zăpada ne mânca
lucidul
pruncucidul
căci sămânță eram tu însămânțată
de pacea liniștea tăcerea divorțată

trebuia să înfruntăm irealul
nu ne mai puteam întoarce în utere

nu ne mai puteam în întoarce
de povești plin copilăriei dealul
sau mai 'nainte de asta în pântec de arce
de unde puteam ieși orice:
chiar și fluture.

dar oameni am ales
să fim
și inima-mi dă ghes
mă întreabă dacă murim
din uterul acestei lumi
născare în cer
copiii-serafim