Spațiu dezolant și lipsit de vlagă,
Aici e locul unde
Îngerii își plâng solstițiul,
Timpul și spațiul au ieșit din normal
Răul cuprinde, teama se aprinde,
Viața se stinge...demoni râd.

De după măști se ascunde
Tristul chin lipsit de fericire,
Grotescul domină arid
Printre cimitirele reci, dar
Ce absurd, sunt flori calde
Și lumânări arzând în noapte...
În acest peisaj pierdut în ceață.

Ca un tremur suflă vântul
Tonul e scăzut, ridicați-vă!
Dar totul e închis, nici o suflare
Sleiți de puteri,nu așteptăm ziua
Rămânem nemișcați și putrezi
Căci spațiul este dezolant și lipsit de vlagă.