mi te-ai prins de inimă
ca o lipitoare de picior
nu vrei să-mi mai dai drumul
ne vom intâlni din nou peste ani
o să las să crească iarba
să putrezească
să cadă zăpada
să se topească
să vină ploaia
să ne ude până la piele
amândoi pierduți sub stropi
stropii cad din ochii noștri
fiindcă nu ne mai vedem
dar într-o zi
poate
trăim din speranțe
vrem să iubim
dar ne iubim demult
parcă am obosit
să ne tot căutam
dar
nu ne putem abține
tu ai vrut să mă furi
cu totul
eu nu m-am lăsat
m-am zbătut în îmbrățisarea ta
parcă mă ardeai
erai fierbinte ca un sloi
și nu puteam să te topesc
vroiam să te văd așa cum ești
dar tu mă țineai prea strâns
am uitat de ce ne întâlneam.