Eu știu Ce sunt: țărână,
Plămadă-n reavăn lut,
Ce clipa mi-l fărâmă
Și-n urnă-l vrea umplut.

Sunt mică Picătură
Într-un ocean imens
Și licăr de Căldură
Din focul cel intens

Sunt ne-nsemnat Finitul
Din vastul infinit
Și nerostit Cuvântul
Din versul meu ciobit

Plămadă-a TA din lutul
Jilav și pătimit,
Eu pipăi absolutul
Cu-n “Cine sunt?” - uimit

Sunt un Ocean imens
Din mică picătură
Și Focul cel intens
Din licăr de căldură

Sunt vastul Infinit
Din ne-nsemnat finitul
Și Versul meu cioplit
Din nerostit cuvântul