agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-08 | [This text should be read in romana] |
În ultimii ani, inclusiv în perioada în care Laurențiu Orășanu a fost editor responsabil cu domeniul "Epigramă", am avut multe divergențe cu el, o parte la vedere, altă parte pe email. Nu pentru că, după părerea mea, este exagerat de principial, ci pentru că încearcă să impună și altora aceleași principii. Nu pentru că atrage atenția asupra unor greșeli, ci pentru tonul dur în care o face. Suntem firi deosebite, eu las mult de la mine, consider că într-o colectivitate largă nu poate exista egalitate la nivelul de sus (mai ales că eu nu mă consider la nivelul cel mai de de sus) și, deci, mă simt obligat să fac niște concesii. Laurențiu, dimpotrivă, este atât de exigent încât, dacă nu reușește să creeze acea colectivitate la nivel înalt, pleacă și o ia de la cap în altă parte. Ei bine, trebuie să mărturisesc faptul că încep să îmi reconsider poziția, în ultima vreme îi simt tare mult lipsa.
Există multe categorii de epigrame, de la antologice până la acceptabile. Pentru cele acceptabile am standardul mai jos decât Calimero, Bunduri sau Tataia. Adică e suficient să aibă poantă, chiar dacă scârțâie un pic la prozodie. Poate să aibă ceva carențe în construcție. Dar neapărat trebuie să îmi dea impresia că autorul are un strop de umor și că a citit multe epigrame înainte de a se apuca să scrie. Dacă e așa, consider că are șanse să progreseze, la urma urmei toți am plecat de la zero. Din această cauză îi iau așa cum sunt pe Miloș Petru, care vine să se amuze, are umor, dar mai scârțâie la prozodie. Pe Mișu Chietreanu (sau cum îl mai cheamă acum), care știe prozodie, dar încercând să fie prea subtil, o cam dă în bară. Pe Bodea și chiar pe Ruse, care de multe ori sunt prea repeziți în a publica prima idee care le trece prin cap, dar atenție! după ce o cizelează un pic. Dar catrenele fără urmă de umor, cu ritmul șchiopătat, cu rime aiurite, scrise doar pentru ca autorul să-și vadă numele pe ecran, astea mă scot din sărite. Culmea, printre cei care comit așa ceva sunt poeți care, în domeniul lor -poezie modernă- sunt apreciați. Nu îi înțeleg, de ce cred ei că în epigramă poți publica orice, fără niciun pic de discernământ ? Mai ales că există printre poeții și prozatorii de pe agonia persoane care scriu epigrame excelente - Liviu Nanu, Silvia Van, Adriana Lisandru, Loredana Dănilă... Calitatea principală a acestora nu e că au umor și nici că stăpânesc prozodia, ci aceea că au mândria de a nu publica texte proaste, indiferent de domeniu sau de locație - pe pagina principală sau în subsol. În ultima vreme ștacheta epigramelor de pe agonia a scăzut atât de mult, încât mă simt agresat. De două zile încerc să găsesc o metodă pentru stoparea maculaturii în domeniu. Și iată la ce m-am gândit. Pînă când va fi numit un editor specializat în epigramă, voi introduce o rubrică lunară "Lingura de lemn", unde voi publica "epigramele" pe care le consider sub orice critică. Atenție, nu mă refer la cele din Atelier, ci la cele din pagina principală și, mai ales, la replici. Acolo e poluarea cea mai mare. Invit pe ceilalți epigramiști (și nu numai) să propună alte "epigrame" care s-au evidențiat. Dacă îndeplinesc criteriile, le voi adăuga în listă. La sfârșitul lunii tragem linie și votăm cu toții pentru a alege "Lingura de lemn". Iată lista de start. 1. Mihai Cucereavii - Mană... din cer(șit) În țara asta mulți se vaită Că o duc prost și se tot ceartă. Nici în America, măi frate, Din robinet nu curge... lapte! Îmi pare rău că trebuie să încep cu el, are state vechi pe agonia, a citit multe, știe ce e o epigramă, dar în ultima vreme nu numai că a coborât mult stacheta, dar se și consideră persecutat, de câte ori i se atrage atenția. Am ales epigrama asta pentru că, deși nu are poantă, iar ambele rime sunt la pământ, a apărut pe pagina principală. Dovadă că se simte lipsa unui editor de specialitate. 2. Dragoș Vișan - Despre șuncă și peștele din ghiol Deschis la inimă și tare-n piept, În Bararabia sau toată România, Bărbatul nu mânâncă altora slănina Dar nici nu-s lasă ghiolul sterp. 3. Coman Cornel Alexandru - Arhiepiscop Sef peste popime Si prea sfintit el e, Din carte tot citeste Prosteli pentru multime 4. DoruLascarache - Taxat de felul lui Amanta demult l-a cam uitat Taxat a fost si de ultima sotie De cand partidele de sex s-au anulat Aduce imbunătătiri...la constitutie. 5. Aurel Sibiceanu - Clarificare! Mitrule, cum să-ți spun Matale, orgasmul este când galeșa cocoană după ce-i umbli cu cepul pe la vrană îți gătește patru feluri de mâncare! Ultima dovedește vagi urme de umor, dar combină lipsa totală de prozodie cu vulgaritatea, încât nu rămâne mare lucru. P.S. Public textul la "Epigrame" (dacă mi se permite) și nu la "Personale", pentru a atrage în primul rând atenția epigramiștilor. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy