Într-un freamăt mult prea dulce
Limba sufer-o decepție
Și se-mbină trei senzații...
Astfel se destăinuie ghețarii.
Într-o stare primitivă
Se revine în primordiu
Și-o plăcere prea pătrată
Penetrează gâtul negru.
În plămânii gudronoși
Fericirea e acasă
Și în claustrofobie
Ea pătrunde-n tot sistemul.

Amorțit de-această boală
Obiectul e trimis în orizont
Și privind spre lumea crudă
Plămanii se întorc pe dos.
Stomăcelul găurit
Udă plantele-nsetate
Oferind ploaie acidă,
Menținand finita boală
Și hrănind prea buna viață
Din vezica-ndurerată,
Gata, gata sa pocnească,
Se-mpraștie puroiul ureic...

Asta-i fericirea tridimensională.