Tu, Munte! În văzduh ți-e măreția
Și ape minerale-ți sunt comoara
Iernatică îți este primăvara
În inima-mi deții supremația.

Urcându-ți panta, simt în ochi povara,
Deliciul verde,-asemeni cu beția,
Iar brazii 'nalți sunt aristocrația
Domniță dulce-ți este căprioara.


Și ursul te serbează, ghem de forță,
Tăind cărări, foindu-se prin muri.
Și veverițe puse-n veci pe harță

Și porci mistreți cu prelungite guri
Ce râmă nebunește într-o scoarță
Și eu. Cobori în mine, mă înduri.