Legat de strania pendulă
Strîns calm în minima cîreangă
O adiere mută
de sinuos seren,
atrage strîns printre simine,
lungi lemne încălzite roz.
Ocazional, eteric, numeral,
ea singură modifica tăierea
și dacă prin potriva
lucrurilor
se mai putea încă
controla vederea,
singura tăcere ce staționa adînc înfiptă-n mîl
era cartonul ud, ce-i stăpînea avalul.
Ea a crezut că începuse,
că sfărîmîndu-se în jur
direcția primară era și cea corectă
numai că timpul și fluidele dulcege
au demonstrat durerea
lipsei răului.
Imprecis îi stătea astăzi
evidenta împodobire cu mătăniile fosforente.
În jurul echimozei plenipotențiale
egrete albe îmbibate-n moi bruiaje
zburau în jururile siluetelor amare.
Și și-au hotărît penele unele altora
și și-au zîmbit zîmbetele
și și-au respirat spumele și odăile goale.
În ele au găsit mireanul
sublimul… primul pas.
Acolo lîngă, pe potecile discrete
pe pereții întinși și denivelați cu mîna
picioare drepte atîrnau selenar prin
colbul întunecat al sertarelor închise.
Știu că nu era onestă cu sutele de mine.
Știu că dacă ar fi putut să știe, nu ar
mai fi înțeles sau poate aminti de unde,
cu toții am ținut-o aproape.
Am protejat-o de prea plinul
și i-am furat cuvinte
și mirosuri.

Am înclinat spre ea orizonturi înnorate