lucrul cel mai firesc

lumina din veioză
se va stinge încet
și dincolo geamul
roua se va rupe
sub tălpi

cu fiecare piatră tocită
voi înainta înspre
capătul celălalt

insesizabil o să mă uit la ceas

nicio tresărire

înăuntrul meu aceleași întâmplări
aceleași atingeri

în urmă încă o piatră tocită


trag perdeaua și încerc
să-mi amintesc dimineața
în care bunicul
își adunase sentimentele

cu gesturi împrumutate
cotrobăi prin timp
ca într-o arhivă

și aștept