Puf plăpând de păpădie
În pământ sărac oprite-ai
Nu mai ai un loc sub soare
Și nici sub dragostea mea.
Terfelite-ai prin noroaie ,
Trupul alb ți l-ai pătat
Căuta-vei îndurare,
Dar voi fi demult plecat .
Capul mic de-l vei lăsa,
Rouă albă de-ți va curge
Pe obraji de porțelan,
Voi întoarce o privire
Însă nu te voi ierta.
Ca tot omul eu greși
Doar că tu nu m-ai iertat,
Iar acum îți plângi de milă,
Biată ființă de lumină
Ai ajuns mototolită
În ziar negru și murdar.

Voi pleca pe ulițe multe,
Grele drumuri voi răzbate,
Iară tu grăunte-al lumii
Vei rămâne mult departe…