Ca o umbră stă dinou
Ascunsă după fereastră,
Sentiment ca de tortură
O învăluie în gânduri.

Munți enormi de stări frustrante
De-acea umbră cunoscute,
Lor le sunt împărtășite
Doar de ea călăuzite.

Nostradamus iar o caută
Ghilotina să-i prezică.
Nici măcar nu-i poartă pică...
E o umbră, nu-i e frică.

Simte că-i moarte subită
Dorința de viață-i mică,
Vrea o moarte mai grăbită
Viața-i nu merită trăită.

E o umbră, nu-i e frică.