Spre tine prin miezul de noapte
cu ghizi- licurici efemeri,
pe umeri- apusuri răscoapte
și cronici- în doi fără ieri.

Iar punctul din fraza finală
de visu-mi mai stă suspendat,
ca-n crin cea din urmă petală
de brumă în grabă trădat.

Și caut o pauză lungă-
să-ncap-un apus pînă-n zori,
strîngînd praf de clipe în pungă
pe pagini apoi să-mi cobori.

Căci mîini părăsindu-mi legenda
zburînd peste mări, peste țări,
în lut achita-voi arenda
pe-un cer din veniri și plecări.

Dar azi vin spre tine prin noapte
căci punctul mai stă suspendat
de toamnele-n brumi, dar necoapte,
de dor prea tîrziu dezmierdat.