Cu ai tăi neuroni de câine,
nervii mi-alergi
în odaia fără bun simț
și jignit,
întrebi de ce ești lăudat.

Tu,iubita mea
miroși urât de tot
și-atunci te plesnesc.
Nu,nu ești tu !

Þi-ai pus sânii pe umăr
și-ai plecat
fără vreo întrebare.

Acum în sfârșit
sunt liniștit,
toastez în altă dimensiune
o cupă de formol
cu a voastre cadavre.
ÃŽmplinire.