Inspirație a geniului nemuritor,
Străfulgerare crudă în infern.
Te-ai ascuns într-un deșert de vise
Și nu mai vrei sa vi-napoi.
Te-a încântat să vezi cum piere,
Prin spicele de grâu proaspăt cosit,
Să strige mut doar, mai avea putere
Te-ai făcut mică-n iarbă
Și-ai tăcut.

Să taci și-acum cu ferecate buze,
Să nu-ți aud nici plânsetul
De catifea,
S-adormi în ceașca mare
De cafea,
Murind de un înec feeric.

Vei reînvia în gemul
De căpșune roșii,
Te vei întinde leneșă
Pe pâine
Și vei ajunge,
Iar în mine,
De unde tu plecat-ai
La-nceput.